Desertul pentru totdeauna

Printre altele, am gasit timp de a mai citi randuri si nu printre ele. Am descoperit un suflet frumos : Octavian Paler. Exista carti cu suflet si carti care ti se lipesc de suflet. Le lasi sa curga prin tine, de parca ai fi un intreg. Carti ce-ti taie respiratia si te inalta dincolo de stele. O astfel de carte este cartea lui Octavian Paler :“Deşertul pentru totdeauna” . O carte plina cu amintiri, si dulci si amare, si reci si calde.

Cartea ne prezinta imagini din copilaria autorului, imaginea unui om batran si bolnav si Asybaris, un oras fictiv pe care il descrie. Daca v-am facut curiosi, nu ezitati sa puneti mana sa o cititi.

„Singuratatea, afla de la mine, n-o poate umple lumea, ci o singura fiinta.
Una care te poate ridica sau nimici.”

„Lumea nu e făcută pentru visători; mai ales pentru visătorii care se mulţumesc să-şi viseze viaţa. În principiu, civilizaţia nu suprimă “gorila” din noi, ci “copilul”. Dar inclusiv în existenţa mea as putea găsi dovezi că, după ce ne “civilizăm” şi ne “educăm” instinctele, ne pomenim, într-o zi, obosiţi şi bântuiţi de îndoieli. În fond, de ce anume mai pot fi sigur azi? Sunt incapabil să dau un răspuns cinstit.”

“E prima data cand imi inteleg esecurile, .Pana acum n-am avut niciodata taria de a recunoaste ca destinul meu a fost decis de esecurile mele”

“Adevarul este ca nu gasesc in mine nici nepasarea nici puterea de a privi moartea ca pe un sfarsit firesc…Nu sunt in stare sa concep fatalitatea fara nici o crapatura pe unde vine un licar de speranta.”

“Poate, e chiar o lipsă de modestie să declari: sunt un ratat! Ca să devi “ratat” trebuie să fi avut nişte visuri înalte, nişte ambiţii mari”

„Asa e si viata. Te lasa sa crezi ca totul e normal si, pe neasteptate, îti pune gheata in gât.”

“Tot ce se întâmpla se întâmpla fiindca asa trebuia sa se intâmple.”

Octavian Paler se descrie pe sine intr-un interviu in revista Tango din anul 2006 : „Cred ca o parte din sufletul meu are ceva feminin. Si asta-i poate chiar bizar, daca ma gindesc la felul meu posac de a fi. Eu sint un tip destul de acru, de ursuz, de posomorit, dar e ceva, probabil in psihologia mea, in sufletul meu, care ma face sa inteleg mai bine decit sufletul unui barbat, sufletul unei femei.”

Putine lacrimi, multa bucurie…

Putine lacrimi, multa bucurie…O alta carte frumoasa scrisa de Hrisostom Filipescu. Poate unii vor gandi de ce ar citi o carte ortodoxa? Pentru ca e deosebita. Cuvintele lui emana atata dragoste! Tot ce scrie despre lacrimi, cat de multa eliberare iti ofera si ce usurat te simti dupa ce ele pleaca din ochii tai. Mai bine sa iei partea pozitiva decat negativa. Cand te uiti la un pahar care nu e plin decat pe jumatate, te gandesti oare cum e el de fapt, pe jumatate plin sau pe jumatate gol? Mai bine consideri prima varianta. Orice lucru se intampla cu un motiv. Noi poate consideram ca e un lucru rau, dar de fapt el este unul bun. Pentru ca din el inveti si descoperi un alt „tine”. El trebuia sa se intample ca tu sa realizezi ceva. Asa si cu lacrimile! Intotdeauna dupa furtuna, apare si soarele. Asa si dupa tristete apare fericirea. Cum si-ar da seama omul ca e fericit, daca nu ar cunoaste tristetea? Pur si simplu prezenta ei e necesara pentru a putea fi fericiti. Nu cred ca exista cineva care sa nu fi varsat lacrimi de toate felurile. Decat sa tii tristea, furia, dezamagirea in tine, amplificandu-se pe zi ce trece, mai bine lasa-le la suprafata. Plangi! Nu esti mai slab daca faci asta, ci devii din ce in ce mai puternic.

Sa nu-ti fie rusine sa plangi. Lacrimile sunt formate si din sentimente. O inima ranita se va vindeca in timp. Plansul este singura cale prin care ochii tai pot vorbi atunci cand gura ta nu poate explica cat de ranita e inima.

Mai jos aveti o mica particica din aceasta carte:

„Oare cat pot lacrimile tale? Pot mult. Deschid cerul, inunda pamantul. Spala mintea, usureaza sufletul. Durerile de peste zi, incercarile, ghinioanele, nu sunt altceva decat butoane prin care ajungem la starea în care sa ne eliberam. La inceput, lacrimile sunt de furie sau de durere, de pierdere sau de iertare, apoi se fac perle, lacrimi dulci si curate. Tasneste dupa ele izvorul curat. Dupa ce iese murdaria, se curata fantana sau izvorul sufletului. Vor picura în inima multe daruri. Am inteles lectia: putine lacrimi, multa bucurie. Sau multe lacrimi, multa bucurie. Si nu pentru ca Dumnezeu ar avea nevoie de ele, ci pentru ca noi avem de ele si suntem anesteziati.

Cata iubire neconditionată, atatea lacrimi. Lacrima este 1% apă si 99% sentimente. Exista un drum al sufletului catre inima curata, pe care lacrima, picatura aceea binefacatoare, te insoteste. Este eliberatoare! Dar numai Dumnezeu stie cât pot lacrimile. Lacrimile le adună ingerii, le asază pe chipurile lor si le prefac in zambete.”

Sa mai radem un pic…

Doua prietene stau de vorba la birou:
-Mai nu stiu ce sa mai fac , am o durere cumplita de gat.
-Ah, nici o problema, iti recomand un remediu sigur. Eu de cate ori ma doare gatul, fac sex oral cu sotul meu si a doua zi nu mai am nimic.
-Serios?
-Da. A doua zi, la birou prietena cea bolnava apare foarte zambitoare…
-Ei, cum te mai simti?
-Extraordinar… ai avut dreptate, remediul recomandat de tine functioneaza perfect… doar ca sotului tau nu-i venea sa creada ca a fost ideea ta..

Atunci cand politica se intalneste cu credinta…

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romana indeamna credinciosii sa participe la votul de duminica.

„In perspectiva alegerilor prezidentiale din Romania (2 noiembrie 2014) Sfantul Sinod isi reafirma indemnul catre slujitorii Sfintelor Altare si credinciosii BOR de a participa la vot in duhul credintei si al iubirii de Biserica si Neam ,cu responsabilitate crestina si civica pentru implinirea binelui comun in societatea romaneasca si viitorul Romaniei”, precizeaza biroul de presa al Patriarhiei Romane.

A sti sau a nu sti…

Premierul Victor Ponta aflat in vizita la Suceava peste weekend, a postat pe pagina sa oficiala de facebook o poza cu un steag. La o analiza mai atenta a steagului, s-a dovedit ca acesta nu este steagul Moldovei- capul de bour deasupra caruia se afla o stea in opt colturi, ci steagul Partidului Comunistilor din Republica Moldova – capul de bour avand deasupra sa o stea in cinci colturi. Aceasta diferenta aparent „minora” este destul de insemnata avand in vedere ca ar fi trebuit sa cunoasca diferenta. Pai oricine mai greseste,nu?

Asa oameni vrem noi sa ne conduca tara? Ne-au condus pana acuma oameni incapabili sa faca ceva pentru acest popor, dar foarte capabili pentru binele lor. Totul se duce pe apa sambetei in tara noastra si parca nu avem puterea sa o schimbam.

Unde e Romania de alta data?

(Poza este preluata de pe pagina oficiala de facebook a premierului.)